- experiénţã
- s. f. (sil. -ri-en-), g.-d. art. experiénţei; pl. experiénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
experiénţã
Look at other dictionaries:
experienţă — EXPERIÉNŢĂ, experienţe, s.f. 1. Totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. 2.… … Dicționar Român
experimental — EXPERIMENTÁL, Ă, experimentali, e, adj. (Adesea adverbial) De experienţă, bazat pe experienţă, rezultat din experienţă; cu titlu de încercare. – Din fr. expérimental, lat. experimentalis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
empiric — EMPÍRIC, Ă, empirici, ce, adj. Bazat (numai) pe experienţă; care priveşte empirismul, care are la bază empirismul. ♢ Formulă empirică = formulă obţinută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină… … Dicționar Român
aposteriori — APOSTERIÓRI adv., adj. invar. (fil.) Bazat pe experienţă, dobândit în urma experienţei. Cunoştinţe aposteriori. [pr.: ri o ] – Din lat. a posteriori. Trimis de mihvar, 27.10.2003. Sursa: DEX 98 APOSTERIÓRI adv. Dobândit în urma experienţei; din … Dicționar Român
empirism — EMPIRÍSM s.n. Doctrină care consideră experienţa senzorială ca primă sursă a cunoaşterii şi a cunoştinţelor. ♢ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunţurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepţiile… … Dicționar Român
experiment — EXPERIMÉNT, experimente, s.n. Procedeu de cercetare în ştiinţă, care constă în provocarea intenţionată a unor fenomene în condiţiile cele mai propice pentru studierea lor şi a legilor care le guvernează; observaţie provocată, experienţă (2). –… … Dicționar Român
maturitate — MATURITÁTE s.f. Stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de … Dicționar Român
transcendent — TRANSCENDÉNT, Ă, transcendenţi, te, adj. 1. (fil.) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior şi superior oricărei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se găseşte dincolo de… … Dicționar Român
experimentat — EXPERIMENTÁT, Ă, experimentaţi, te, adj. Care posedă multă experienţă într un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – v. experimenta. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXPERIMENTÁT adj. 1. v.… … Dicționar Român
inexperimentat — INEXPERIMENTÁT, Ă, inexperimentaţi, te, adj. (Despre persoane) Căruia îi lipseşte experienţa, nedeprins; care are experienţă insuficientă, neexperimentat. ♦ Care nu a fost încă experimentat; neîncercat. – Din fr. inexpérimenté. Trimis de valeriu … Dicționar Român
